Privirea – expresia interiorului

 

  “Ochii sunt în principiu organe pasive, receptive. Cu toate acestea prin ochi putem nu numai primi, ci și dărui. Într-adevar, prin privire putem fi emițători activi, adică să vorbim, să sugeram, să influențăm, să comandăm, să deranjăm.

           Nu-i priviți pe ceilalti fix, pentru a nu-i inoportuna, dar nu este bine nici să-i priviți cu ochii stinși, inexpresivi. Dacă și priviti prea pasiv, oamenii vor simți că nu primesc nimic de la noi dar și că energiile lor îi părăsesc.

          Este important să ne observăm și să supraveghem expresia ochilor nostri întrebându-ne:” Oare dau? Oare iau?” Este bine să dam și este bine să luam în schimb, dar dacă nu ne oprim din a lua sau a vampiriza, vom fi alungați de peste tot pentru că devenim un hoț spiritual. În timp ce acel care se antrenează să dea, să radieze, să reconforteze, practică magia cea mai înaltă. Numai dorința de a da, de a-i face pe ceilalți fericiți, numai dorința intensă de a servi cauza divină ne poate deschide porțile Cerului.

          Priviți semenii cu blândețe dar fără insistență, pentru a-i lăsa liberi; nu încercați să-i obligați să raspundă privirilor voastre și să se manifeste după dorințele voastre, pentru că cel care primește astfel proiecția voinței voastre se simte deranjat, violentat. În realitate nimic nu-l poate forța să se deschidă în fața voastră și rămâne insensibil la toate uneltirile voastre. Secretul în a-i susține pe ceilalți constă în iubire dezinteresată care nu încearcă niciodata să câștige suflete sau inimi prin violență.

          Studiați această problemă în viața voastră particulară, familiară, în viața socială și veți vedea că multe lucruri depind de modul cum se privesc oamenii între ei. Nu s-a studiat încă suficient influența privirii asupra destinului omului. Să nu spuneți că acesta este un detaliu minuscul. Totul este în privire. Ea este o sinteza a întregii ființe; totul se reflectă în ea: grosolania sau delicatețea, prostia ca și inteligența, noblețea și lașitatea, forța și slăbiciunea. Privirea este un rezumat al întregii noastre ființe; ea imprimă o pecete peste tot unde se îndreaptă. Pentru a ne schimba privirea, trebuie să ne schimbăm întreaga existență, maniera de a gândi, de a simți, de a acționa. Prin intermediul privirii, energiile se revarsă asupra ființelor și obiectelor. Câte destine n-au fost schimbate și tulburate printr-o singură privire.”

{Maestrul O.M.Aivanhov}

Sursa:Holisterapia.ro

Frica nu este reală !

“Frica nu este reală. Singurul loc în care frica poate există este în gândurile noastre despre viitor. Este un produs al propriei noastre imaginaţii, ce ne face să ne temem de lucruri care nu există în prezent şi este posibil nici în viitor. Asta este nebunie. Nu mă înţelege greşit, pericolul este ceva foarte real, frica însă este o alegere”. Will Smith

Cineva a spus odată că toate alegerile pe care le faci din frică sunt alegeri greşite. Şi când mă gândesc câte alegeri facem din frică în viaţa noastră, alegeri făcute pe baza a ceva ce nu există! Viaţa noastră este condusă de frică. Şi oricum ai da-o tot nu este bine. Avem frică de succes dar avem şi  frică de eşec, avem  frica de a muri dar avem şi frica de a trăi, frica de a iubi dar şi frica de a fi iubiţi, frica de colectivitate dar şi frica de a fi singuri, frică de ceea ce nu ştim dar şi frică de ceea ce ştim  şi lista continuă.

Dar de ce atâta frică? De unde vine acest sentiment profund şi tulburător? Cred că o mare parte din frică, în special cea care ne împiedică să trăim la adevăratul nostru potenţial, vine din ataşamentele puternice pe care le avem.

Ataşamente care ne sunt induse încă de când suntem mici. Suntem învăţati atât acasă cât şi la şcoală că trebuie să avem, că trebuie să acumulăm lucruri şi oameni. Şi dacă ne uităm bine, cu cât avem mai multe cu atât frica este mai mare. La un moment dat ajungem să fim ceea ce avem. Ajungem să fim ceea ce facem. Oamenii când văd o maşină scumpă se uită să vadă şi cine coboară din ea, te identifică cu maşina, cu casa , cu costumul, cu ochelarii , cu ceasul , cu bijuteriile, te identifică cu meseria ta.

Şi de aici frica, pentru că dacă toate lucrurile cu care eşti identificat se pierd tu ajungi să nu mai fii.

Nu este rău să acumulezi. Însă depinde ce acumulezi.Dacă acumulezi spre exemplu, ceva ce nu îţi poate lua nimeni? Cum ar fi dragoste, iubire, recunoştinţă, fapte pure şi frumoase. Dacă acumulezi spre exemplu zâmbete, momente de fericire, mângâieri, linişte, pace, răsărituri,apusuri şi triluri de păsări? Crezi că îţi va fi frică că ţi le poate lua cineva?  Nu ţi le poate lua nimeni şi atunci frica se transformă în pace, în linişte. Unei păsări în zbor puţin îi pasă de pământul pe care îl are pe aripi. Este prea preocupată de cer şi de frumuseţea lui de nepătruns.

Antidotul la frică este curajul. Se spune că de fiecare dată când îţi este frică de ceva trebuie să ai curaj şi să înfrunţi acel lucru. Dacă vei încerca să fugi şi să te ascunzi nu vei putea nicicum să scapi de frică. Majorităţii oamenilor îi este frică să trăiască şi astfel cred că dacă se ascund le va fi bine. Şi astfel au devenit maeştri în a se ascunde de viaţă prin tot felul de metode. Prin mâncare, prin băutură, prin ţigări, prin dulciuri, prin droguri, prin răutate, prin bârfă , prin invidie, prin aroganţă, prin bani şi bunuri materiale, prin televizor prin tot felul de metode prin care își amorțesc simțurile și se păcălesc neîncetat.

Frica nu există, este doar un rod al imaginaţiei noastre. Aşa că trăiţi-vă viaţa liberi, fără frică. Lăsaţi viaţa să curgă asemenea unei ape line şi clare. Şi atunci viaţa voastră va fi la fel.

Sursa: viataverdeviu.ro